Care sunt semnele de îngrijorare?

Îngrijorarea este o emoție umană normală pe care toată lumea o resimte din când în când. Cu toate acestea, pentru unii oameni, îngrijorarea poate deveni excesivă și poate duce la tulburări de anxietate care au un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi. Recunoașterea semnelor de îngrijorare problematică este un prim pas important în obținerea de ajutor. Acest articol explorează diferențele dintre îngrijorarea normală și îngrijorarea excesivă, principalele semne și simptome și când să căutați sprijin.

Ce este îngrijorarea?

Îngrijorarea se referă la gânduri și sentimente de anxietate cu privire la amenințări reale sau imaginare sau evenimente negative care s-ar putea întâmpla în viitor. Un anumit nivel de îngrijorare poate fi benefic, deoarece îi ajută pe oameni să se motiveze să se pregătească pentru provocări sau pericole. Cu toate acestea, îngrijorarea excesivă în legătură cu probleme puțin probabile sau minore este neproductivă și angoasantă.

Îngrijorarea devine problematică atunci când este:

• Excesiv - Îngrijorarea mai intensă și mai frecventă decât o cere situația.
• Necontrolabil - Dificultatea de a se opri din îngrijorare odată ce a început.
• Interferențe - Gândurile îngrijorătoare perturbă viața și funcționarea zilnică.

Diferențe între îngrijorarea normală și îngrijorarea excesivă

Îngrijorare normală:

• Se concentrează pe probleme realiste sau pe evenimente viitoare
• Motivează oamenii să întreprindă acțiuni constructive
• Dispare odată ce se găsește o soluție sau când evenimentul trece
• Nu afectează în mod semnificativ activitățile zilnice

Îngrijorare excesivă, problematică:

• Se concentrează pe amenințări improbabile sau pe scenarii exagerate în cel mai rău caz
• Provoacă anxietate stresantă și persistentă
• Este neproductiv și nerealist
• Perturbă capacitatea de concentrare și de finalizare a sarcinilor
• Interferează cu relațiile, munca și activitățile de agrement

Semne și simptome ale îngrijorării problematice

Principalele semne și simptome ale îngrijorării excesive care sunt considerate problematice includ:

Dificultatea de a controla gândurile îngrijorătoare

• Mintea concentrată în mod constant asupra grijilor
• Gânduri intruzive de genul "ce-ar fi dacă..."
• Obsesii și ruminații neproductive
• Îngrijorările se simt incontrolabile odată ce au început

Simptome fizice de anxietate

• Tensiune musculară, dureri de cap, oboseală
• Neliniște, senzație de "la limită"
• Dificultăți de concentrare
• Iritabilitate
• Tulburări de somn

Evitarea și stresul

• Evitarea situațiilor care declanșează îngrijorarea
• Anxietate stresantă și persistentă
• Dificultatea de a tolera incertitudinea
• Stare de spirit scăzută, lipsă de motivație

Interferența cu viața de zi cu zi

• Capacitate redusă de a lua decizii
• Mai greu să inițieze și să finalizeze sarcinile
• Performanță scăzută la locul de muncă sau la școală
• Relații tensionate
• Mai puțină implicare în activități sociale, de petrecere a timpului liber sau de exerciții fizice

Când devine îngrijorarea excesivă sau problematică?

Nu există un prag specific care să distingă îngrijorarea "normală" de cea excesivă. Cu toate acestea, există câteva orientări generale:

• Dacă îngrijorarea este incontrolabilă, persistă mai mult de 6 luni și apare mai des decât în alte zile, este posibil să fie excesivă.
• În cazul în care îngrijorarea cauzează stres semnificativ, comportament de evitare, dificultăți de funcționare sau simptome fizice, este probabil că este problematică.
• Dacă grijile vă perturbă rutina zilnică, relațiile, performanța la locul de muncă sau temele de la școală, căutați ajutor.
• Dacă petreceți mai mult de o oră pe zi cu îngrijorarea, este posibil ca aceasta să vă afecteze viața.

Țineți cont de faptul că toți ne facem griji într-o anumită măsură. Întrebarea importantă este dacă îngrijorarea vă face viața mult mai grea pentru dumneavoastră sau pentru persoana iubită.

Care sunt cauzele îngrijorării și anxietății excesive?

Pentru unii oameni, îngrijorarea este ceva natural și servește drept mecanism de adaptare la stresul și incertitudinile vieții. Îngrijorarea excesivă poate fi, de asemenea, rezultatul unor probleme subiacente precum:

• Traumesau experiențe de viață adverse - Traumele emoționale sau abuzurile din trecut pot face ca oamenii să fie mai predispuși la îngrijorare.
• Genetică - Tulburările de anxietate, cum ar fi tulburarea de anxietate generalizată (GAD), au o componentă genetică.
• Chimia creier ului - Dezechilibrele neurotransmițătorilor afectează părți ale creierului implicate în îngrijorare.
• Personalitate - Tendință spre pesimism, aversiune față de risc, perfecționism sau mulțumire față de oameni.
• Stresul - Stresurile majore din viață pot declanșa îngrijorări persistente.

În timp ce îngrijorarea poate începe ca un mecanism de adaptare, în timp, îngrijorarea cronică poate căpăta o viață de sine stătătoare. Cei care se îngrijorează își fac un obicei de a se fixa pe posibilele amenințări, ceea ce face dificilă oprirea.

Tulburări legate de îngrijorarea excesivă

Pentru unele persoane, îngrijorarea excesivă cronică este un simptom asociat cu anumite afecțiuni psihice, cum ar fi:

• Tulburarea de anxietate generalizată (GAD) - Principalul simptom este reprezentat de îngrijorarea excesivă și greu de controlat în legătură cu lucrurile de zi cu zi. Sunt prezente și simptome fizice de anxietate.
• Tulburare de anxietate socială - Îngrijorare extremă cu privire la situațiile sociale din cauza îngrijorării de a fi judecat negativ. Acest lucru poate duce la evitarea activităților sociale.
• Tulburare de panică - Atacuri de panică recurente împreună cu îngrijorarea persistentă cu privire la viitoarele atacuri.
• Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC) - Gândurile intruzive nedorite provoacă anxietate cronică. Se fac compulsii și ritualuri pentru a încerca să se atenueze această anxietate.
• Tulburare de stres posttraumatic (PTSD) - După o traumă pot apărea îngrijorare și anxietate severe, împreună cu flashback-uri și coșmaruri.
• Depresie - Îngrijorare excesivă însoțită de senzație de depresie, oboseală, inutilitate sau sinucidere.

Obținerea unui diagnostic precis de la un specialist în sănătate mintală este importantă pentru a ghida tratamentul.

Impactul îngrijorării cronice asupra sănătății

Îngrijorarea excesivă este dăunătoare atât pentru sănătatea mentală, cât și pentru cea fizică. Efectele potențiale asupra sănătății includ:

• Risc crescut de tulburări de sănătate mintală, cum ar fi depresia clinică și abuzul de substanțe
• Funcționarea deficitară a sistemului imunitar
• Tensiune cardiovasculară și risc crescut de hipertensiune arterială
• Probleme gastro-intestinale, cum ar fi sindromul intestinului iritabil
• Dureri de cap, tensiune musculară, dureri de spate
• Calitate mai slabă a somnului, oboseală
• Scăderea calității vieții și a satisfacției vieții

Stresul cronic cauzat de îngrijorarea excesivă crește, de asemenea, inflamația în organism, ceea ce poate agrava afecțiuni precum bolile de inimă, diabetul și tulburările autoimune.

Când să căutați ajutor pentru îngrijorare

Este recomandabil să căutați sprijin dacă:

• Vă faceți griji în mod excesiv de peste 6 luni
• Îngrijorarea cauzează o suferință semnificativă și interferează cu funcționarea ta zilnică
• Simptomele fizice ale anxietății sunt prezente, cum ar fi tensiune musculară, oboseală, iritabilitate
• Folosiți alcool sau droguri pentru a face față anxietății cauzate de îngrijorare
• Îngrijorarea ta cauzează probleme în relații
• Îngrijorările par incontrolabile și omniprezente
• Starea ta de spirit este scăzută și îngrijorarea te împiedică să te bucuri de viață

Ca prim pas, se recomandă să vorbiți cu un medic. Aceștia pot verifica dacă există probleme medicale subiacente și vă pot îndruma către un profesionist licențiat în domeniul sănătății mintale, cum ar fi un psiholog sau un terapeut, pentru diagnostic și tratament.

Prietenii și familia pot oferi, de asemenea, un sprijin emoțional important. Există, de asemenea, grupuri de sprijin pentru îngrijorare, unde puteți împărtăși experiențe și strategii eficiente de adaptare.

Tratamente pentru îngrijorarea problematică

Consilierea, medicația, strategiile de auto-ajutorare sau o combinație pot fi folosite pentru a trata îngrijorarea excesivă, în funcție de simptomele și nevoile fiecărei persoane.

Consiliere

Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este eficientă pentru a învăța strategii practice de gestionare a îngrijorării cronice. Terapia de expunere poate ajuta la reducerea comportamentelor de evitare.

Medicamente

Se pot prescrie antidepresive sau medicamente împotriva anxietății. Cu toate acestea, medicația singură este de obicei inadecvată fără terapie.

Strategii de auto-ajutorare

Printre tehnicile utile se numără exercițiile de conștientizare, distragerea atenției, exercițiile fizice, limitarea îngrijorării la un anumit interval de timp și gândirea mai pozitivă.

Cu un tratament adecvat, oamenii își pot recăpăta controlul asupra îngrijorărilor și pot restabili echilibrul în viața lor.

Confruntarea cu îngrijorarea normală

Învățarea de a gestiona grijile de zi cu zi poate ajuta la prevenirea escaladării acestora. Unele strategii sănătoase de adaptare includ:

• Concentrează-te pe soluțiile pe care le poți controla, în loc să te gândești la incertitudini.
• Împărtășirea sentimentelor cu prieteni sau rude de încredere pentru a obține o perspectivă.
• Luarea de măsuri constructive atunci când este posibil, cum ar fi pregătirea pentru situații dificile.
• Rezervarea unui "timp dedicat îngrijorării", în loc să vă faceți griji toată ziua.
• Efectuarea de activități relaxante, cum ar fi mersul pe jos, cititul sau ascultarea de muzică.
• Evitarea consumului excesiv de alcool și de stimulente.
• Să dormi suficient, să mănânci sănătos și să faci exerciții fizice regulate.
• Utilizarea tehnicilor de conștientizare și meditație.
• Solicitarea de consiliere psihologică în cazul în care preocupările interferează în mod persistent cu funcționarea.

Concluzie

Pe scurt, îngrijorarea devine problematică atunci când este excesivă, incontrolabilă, stresantă și începe să interfereze cu viața de zi cu zi. Este recomandat să solicitați ajutor dacă îngrijorarea durează peste 6 luni, provoacă simptome fizice și vă perturbă rutina. Tratamente precum TCC, medicația și autoajutorarea pot fi eficiente. Dacă vă confruntați cu orice semn de îngrijorare problematică, adresați-vă unui medic sau unui profesionist în domeniul sănătății mintale. Cu strategiile și sprijinul potrivit, puteți depăși îngrijorarea și anxietatea excesivă.

Întrebări frecvente

Care este diferența dintre îngrijorare și îngrijorare?

Preocuparea implică gânduri legate de o problemă reală și motivează acțiunea. Îngrijorarea tinde să fie gânduri repetitive și angoasante despre rezultate incerte sau puțin probabile. Cea mai mare parte a îngrijorării are un accent anxios, catastrofic.

Este îngrijorarea același lucru cu anxietatea?

Îngrijorarea și anxietatea sunt strâns legate între ele. Anxietatea descrie simptome fizice și psihice, cum ar fi senzația de încordare sau de tensiune. Îngrijorarea se referă în mod specific la gândurile anxioase. Îngrijorarea excesivă și stresantă este un simptom central al multor tulburări de anxietate.

Pot fi de ajutor unele îngrijorări?

Un anumit nivel de îngrijorare cu privire la problemele reale poate fi benefic, motivând pregătirea și prevenirea. Dar îngrijorarea excesivă cu privire la rezultate improbabile este neproductivă.

Este îngrijorarea un semn de slăbiciune?

Nu, îngrijorarea nu indică o slăbiciune sau un defect de caracter. Îngrijorarea problematică și tulburările de anxietate au cauze biologice, cum ar fi genetica și chimia creierului. Consilierea și medicația sunt tratamente medicale eficiente.

Poate afecta îngrijorarea sănătatea fizică?

Da, cercetările arată că îngrijorarea cronică contribuie la probleme precum durerile de cap, tulburările gastrointestinale, tensiunea arterială ridicată, o funcție imunitară mai slabă și stresul cardiovascular. Îngrijorarea excesivă este foarte obositoare.

Cum pot să-mi controlez îngrijorarea?

Printre strategiile utile se numără gândirea pozitivă, concentrarea asupra momentului prezent, împărțirea timpului de îngrijorare și a celui în care nu există îngrijorare, respirația profundă, exercițiile fizice și căutarea unei terapii. Nu evitați situațiile, deoarece limitarea expunerii crește anxietatea în timp.

Când ar trebui să iau în considerare medicamente pentru îngrijorare?

Dacă îngrijorarea persistă mai mult de 6 luni, în ciuda practicării tehnicilor de auto-ajutorare, medicația anti-anxietate sau antidepresivă poate fi benefică. Medicația este deosebit de utilă atunci când este asociată cu terapia cognitiv-comportamentală (CBT).

Ce remedii naturale ajută la îngrijorare?

Printre suplimentele naturale care pot ajuta la reducerea îngrijorării se numără magneziul, uleiul de lavandă, mușețelul, floarea pasiunii și adaptogene precum ashwagandha. Activitățile de relaxare, cum ar fi yoga, meditația sau terapia prin masaj, pot ajuta, de asemenea, la ameliorarea anxietății.

Copiii și adolescenții pot avea și ei probleme cu îngrijorarea excesivă?

Da, tulburările de anxietate, cum ar fi tulburarea de anxietate generalizată, încep adesea în copilărie. Căutați semne precum probleme de somn, oboseală, evitarea școlii sau a socializării, crize de furie, comportament de agățare sau plângeri fizice frecvente. Se recomandă solicitarea unei evaluări de la un psiholog pentru copii.

Resurse folosite pentru a scrie acest articol

Asociația Americană de Psihiatrie. (2013). Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mintale (ed. a 5-a). https://doi.org/10.1176/appi.books.9780890425596

Asociația Americană pentru Anxietate și Depresie. (2021). Simptome. https://adaa.org/understanding-anxiety/generalized-anxiety-disorder-gad

HelpGuide. (2022). How to Stop Worrying. https://www.helpguide.org/articles/anxiety/how-to-stop-worrying.htm

Hirsch, C. R. R., & Mathews, A. (2012). Un model cognitiv al îngrijorării patologice. Behaviour Research and Therapy, 50(10), 636-646 . https://doi.org/10.1016/j.brat.2012.06.007.

Hoge, E. A., Ivkovic, A. și Fricchione, G. L. (2012). Tulburarea de anxietate generalizată: diagnostic și tratament. BMJ (Clinical research ed.), 345, e7500 . https://doi.org/10.1136/bmj.e7500.

Kertz, S., Bigda-Peyton, J., Rosmarin, D., & Björgvinsson, T. (2012). Importanța îngrijorării în cadrul prezentărilor diagnostice ale tulburării de anxietate generalizată. Journal of anxiety disorders, 26(8), 783-790 . https://doi.org/10.1016/j.janxdis.2012.07.002.

Institutul Național de Sănătate Mintală. (2022). Tulburări de anxietate. https://www.nimh.nih.gov/health/topics/anxiety-disorders

Park, S. H., Vasey, M. W., Van Bavel, J. J., & Thayer, J. F. (2014). Când tonusul vagal cardiac tonic prezice schimbări în tonusul vagal fazic: Rolul fricii și al încărcăturii perceptuale. Psychophysiology, 51(5), 419-426 . https://doi.org/10.1111/psyp.12186.

Sears, C. R., & Kraus, S. (2009). I think therefore I om: Distorsiuni cognitive și stilul de coping ca mediatori pentru efectele meditației de mindfulness asupra anxietății, afectării pozitive și negative și speranței. Jurnalul de psihologie clinică, 65(6), 561-573 . https://doi.org/10.1002/jclp.20543.