Ce este un exercițiu pasiv?

Exercițiul pasiv este un tip de activitate fizică care ajută la îmbunătățirea flexibilității și a amplitudinii mișcărilor, dar care necesită puțin efort din partea mușchilor. Spre deosebire de exercițiile active care dezvoltă forța, exercițiile pasive se bazează pe o forță externă pentru a mișca corpul. Deși nu oferă toate aceleași beneficii ca exercițiile fizice mai viguroase, exercițiile pasive joacă un rol important în reabilitare, prevenirea leziunilor și menținerea amplitudinii de mișcare.

Cum funcționează exercițiul pasiv

Principala distincție între exercițiile fizice active și pasive este că exercițiile fizice pasive nu solicită mușchilor să depună un efort maxim. În schimb, o forță exterioară mișcă corpul pentru a asigura mișcarea. Acest lucru permite articulațiilor și țesuturilor conjunctive să se deplaseze prin întreaga lor gamă de mișcare fără a suprasolicita mușchii sau a solicita articulațiile. Principalul beneficiu al exercițiului pasiv este creșterea flexibilității.

Câteva exemple de exerciții pasive includ:

• Stretching sau yoga în care ții poziții. Greutatea gravitației acționează ca forță externă pentru a prelungi mușchii și țesuturile conjunctive.
• Exerciții de mișcare în care un terapeut mișcă articulația în toată gama sa de mișcare.
• Utilizarea de echipamente de exerciții fizice, cum ar fi un aparat de mișcare pasivă continuă (CPM) care mișcă încet articulațiile fără efort din partea pacientului.
• Masaj. Terapeutul de masaj furnizează forța externă pentru a mișca și manipula mușchii și articulațiile.

În toate aceste cazuri, mușchii rămân relaxați, în loc să se contracte pentru a mișca corpul, așa cum ar face în cazul exercițiilor active. Articulațiile și țesuturile conjunctive beneficiază de mișcare fără a dezvolta oboseală sau tensiune.

Beneficiile exercițiului pasiv

Beneficiile exercițiilor fizice pasive implică în primul rând creșterea flexibilității și a amplitudinii de mișcare. Acest lucru oferă atât beneficii fizice, cât și mentale.

Beneficii fizice

• Creșterea mobilității articulare și a amplitudinii de mișcare
• Reducerea tensiunii musculare și a rigidității
• Prevenirea articulațiilor înghețate sau a contracturilor articulare
• Îmbunătățirea circulației și reducerea umflăturilor
• Recuperare mai rapidă după o accidentare sau o intervenție chirurgicală
• Menținerea flexibilității și a mobilității pentru persoanele în vârstă și cu handicap

Beneficii mentale și emoționale

• Reducerea durerii și a disconfortului
• Relaxare mentală îmbunătățită
• Reducerea stresului și a anxietății
• Creșterea sentimentului de bunăstare

Pentru pacienții care se recuperează în urma unei intervenții chirurgicale, a unei boli sau a unei leziuni, exercițiile pasive ajută la restabilirea mobilității și la prevenirea pierderii suplimentare a amplorii de mișcare, evitând în același timp alte leziuni sau traume. Acesta oferă o modalitate blândă de a începe să se miște din nou fără a solicita țesuturile slăbite sau deteriorate.

Întinderea pasivă oferă, de asemenea, o senzație imediată de relaxare, atât fizică, cât și mentală. Eliberarea încordării musculare oferă o ușurare atât fizică, cât și mentală.

Tipuri de exerciții pasive

Există mai multe categorii de exerciții pasive:

Stretching asistat

Exerciții de întindere în care un partener, un terapeut sau un dispozitiv asistat furnizează forța externă pentru a mișca articulația în intervalul său de mișcare. Persoana relaxează mușchii și permite întinderea. Tipurile de întindere asistată includ:

• Întinderi în parteneriat, cum ar fi întinderea hurdlerului. Un partener ține piciorul și împinge ușor în întindere.
• Dispozitive asistate, cum ar fi scripetele de frânghie sau benzile elastice, care oferă rezistență și trag ușor articulația într-o poziție întinsă.
• Întinderi terapeutice în care furnizorul mișcă manual articulațiile prin gama de mișcare.

Antrenament de flexibilitate

Exerciții concepute pentru a îmbunătăți amplitudinea mișcărilor fără a crește forța. Antrenamentul de flexibilitate include:

• Întinderi statice în care mușchiul este menținut la lungimea sa maximă de întindere pentru o perioadă de timp, folosind greutatea membrului sau gravitația. Aceasta include întinderi precum întinderea mușchilor ischiogambieri în poziție așezată.
• Întinderi dinamice care duc articulația prin toată gama de mișcare în mod repetat, folosind impulsul, dar fără a menține întinderea. Exemple sunt legănările picioarelor și cercurile brațelor.
• Întinderi de facilitare neuromusculară proprioceptivă (PNF) care implică contracția și relaxarea alternativă a mușchilor pentru a permite o mai mare amplitudine de mișcare.

Rularea spumei

Folosirea greutății corpului pe o rolă de spumă texturată pentru a aplica presiune asupra țesuturilor conjunctive și a mușchilor. Presiunea blândă relaxează încordarea musculară și reduce durerile fără efort activ din partea mușchilor.

Masaj

Manipularea manuală a țesuturilor moi de către un maseur terapeut asigură mișcarea pasivă atât a mușchilor, cât și a articulațiilor. Presiunea aplicată lucrează nodurile musculare și slăbește restricțiile. Masajul îmbunătățește circulația și asigură ameliorarea durerii.

Terapia cu apă

Flotabilitatea și căldura apei permit efectuarea unor exerciții ușoare de mișcare. Apa oferă un mediu optim pentru exercițiile pasive, deoarece rezistența apei permite mișcarea, susținând în același timp corpul pentru a evita eforturile. Exercițiile pasive în apă pot include mersul pe jos, ciclismul subacvatic sau mișcările de înot care pun accentul pe tehnică în locul efortului.

Mișcare pasivă continuă

Dispozitive precum aparatele de mișcare pasivă continuă deplasează ușor articulația prin gama sa de mișcare fără activitate musculară. Acestea sunt adesea utilizate după o intervenție chirurgicală pentru a restabili mobilitatea și a preveni formarea țesutului cicatricial, evitând în același timp încordarea musculară în timpul vindecării timpurii.

Exercițiul pasiv în reabilitare

Una dintre cele mai frecvente utilizări ale exercițiilor pasive este în timpul procesului de reabilitare după o accidentare sau o intervenție chirurgicală. Începerea unui interval pasiv ușor de mișcare la scurt timp după o accidentare sau o intervenție chirurgicală ajută:

• Restabilirea mobilității normale după o perioadă de imobilizare
• Preveniți formarea de țesut cicatricial și formarea de aderențe
• Menținerea flexibilității și prevenirea apariției articulațiilor înghețate
• Reducerea umflăturilor și stimularea circulației
• Îmbunătățirea propriocepției
• Diminuarea durerii și a pazei musculare

După o accidentare care a necesitat o perioadă de imobilizare, țesuturile devin rigide și contractate. Mișcarea pasivă ajută la realinierea fibrelor pentru a restabili amplitudinea normală de mișcare și flexibilitatea. De asemenea, permite nutrienților să circule în zonă și să prevină acumularea de lichide.

După intervenția chirurgicală, există o inflamație și, de obicei, o perioadă de imobilizare în timpul vindecării inițiale. Mișcarea pasivă delicată previne formarea de țesut cicatricial aderent, în timp ce deplasează nutrienții de vindecare în zona chirurgicală. Aceasta ajută la menținerea unei game funcționale de mișcare în timpul perioadei de imobilizare.

Atât pentru leziuni, cât și pentru cazurile post-chirurgicale, amplitudinea pasivă a mișcărilor pune bazele pentru a trece la exerciții active de reabilitare.

Maximizarea beneficiilor exercițiilor pasive

Pentru a profita la maximum de exercițiile fizice pasive:

• Relaxați mușchii și respirați în timpul întinderilor și mișcărilor. Nu vă încordați și nu încercați să asistați mișcarea.
• Mișcați-vă încet și ușor până când simțiți o ușoară tensiune. Evitați durerea ascuțită sau împingerea articulației dincolo de intervalul normal de mișcare.
• Încălziți mai întâi mușchii cu mișcări ușoare sau cu căldură. Mușchii reci și încordați nu se întind la fel de bine.
• Concentrează-te pe o tehnică adecvată și pe mișcarea în toată gama de mișcări. Nu vă faceți griji cu privire la repetiții.
• Comunicați cu terapeutul sau cu partenerul dvs. despre nivelul dvs. de confort. Întindeți-vă doar până la punctul în care simțiți o tensiune, nu durere.
• Echilibrul cu exerciții active odată ce mobilitatea s-a îmbunătățit. Exercițiile pasive singure nu restabilesc forța deplină.
• Fiți consecvenți. Întinderile și mișcările pasive trebuie repetate în mod regulat pentru a menține și îmbunătăți flexibilitatea în timp.

Exercițiile pasive oferă o modalitate excelentă de a îmbunătăți flexibilitatea și amplitudinea mișcărilor, permițând în același timp țesuturilor deteriorate sau slăbite să se odihnească. Atunci când este asociat cu exerciții active, acesta promovează o reabilitare completă.

Riscuri și precauții cu exerciții pasive

Deși mai blânde decât exercițiile fizice active, exercițiile fizice pasive necesită totuși prudență, mai ales în anumite situații:

• Leziuni recente sau cazuri post-chirurgicale. Evitați exercițiile fizice pasive până la aprobarea medicului dumneavoastră și începeți foarte încet.
• Osteoporoză severă. Oasele fragile pot fi expuse riscului de fractură în cazul unei presiuni excesive exercitate prin masaj sau întindere.
• Instabilitate articulară. Întinderea pasivă a articulațiilor excesiv de mobile poate crește instabilitatea.
• Inflamație activă. Nu întindeți articulațiile inflamate, deoarece se poate agrava și mai mult.
• Fracturi nevindecate. Stresarea oaselor în curs de vindecare cu prea multă mișcare poate întrerupe procesul de reparare.
• Sarcina. Aveți grijă la întinderile care comprimă abdomenul.
• Afecțiuni cutanate transmisibile. Contactul direct piele pe piele răspândește infecțiile. Evitați masajul sau întinderile partenerului.

O comunicare adecvată cu terapeutul sau cu furnizorul de servicii medicale este esențială înainte de a începe un program de exerciții pasive după o accidentare sau o intervenție chirurgicală. Întotdeauna începeți ușor și creșteți încet intensitatea în timp, evitând durerea. Opriți orice exercițiu care provoacă durere sau disconfort.

Combinarea exercițiilor pasive și active

Pentru o reabilitare completă, o abordare combinată de exerciții fizice pasive și active funcționează cel mai bine. Iată cum se completează reciproc:

• Exercițiile pasive restabilesc amplitudinea de mișcare și flexibilitatea. Exercițiile active dezvoltă forța.
• Exercițiile pasive asigură o mișcare ușoară a articulațiilor în primele etape de vindecare. Exercițiul activ stimulează țesuturile și îmbunătățește circulația.
• Exercițiul pasiv precede activitatea pentru a crește mișcarea. Exercițiile active urmează pentru a consolida aceste câștiguri prin forță.
• Exercițiile pasive slăbesc mai întâi mușchii. Exercițiile active active activează apoi mușchii prin efort.
• Exercițiul pasiv relaxează corpul. Exercițiul activ energizează și stimulează.

Alternarea între cele două permite o încărcare ușoară și progresivă a țesuturilor pentru a ajuta la vindecare fără a suprasolicita zona.

Exemplu de rutină de exerciții pasive

O rutină completă de exerciții pasive ar trebui să pună în mișcare toate grupele musculare majore și articulațiile prin gama lor de mișcare disponibilă.

Un program pentru întregul corp ar putea include:

• Gât: mișcare ușoară în toate direcțiile și întindere ușoară a mușchilor gâtului.
• Umerii: cercuri ale brațelor înainte și înapoi, rulouri ale umerilor și întinderi ușoare ale umerilor, cum ar fi peste piept sau în spatele spatelui.
• Brațe: rotații ale încheieturii mâinii, amplitudinea de mișcare a cotului și întinderi ușoare ale tricepsului și bicepsului.
• Spate: răsuciri ale coloanei vertebrale, exerciții cu genunchiul la piept și flexia coloanei vertebrale.
• Șolduri: legănări ale picioarelor din față în spate și dintr-o parte în alta, rostogoliri ale genunchilor și întinderi ale flexorilor șoldului.
• Picioare: cercuri în jurul gleznelor, îndoirea genunchilor, dacă se poate, întinderi ale gambelor și mușchilor și ridicări ale picioarelor cu sprijin.

Fiecare exercițiu presupune repetarea unor mișcări lente și controlate de 10-15 ori prin gama de mișcare disponibilă, în timp ce mușchii sunt relaxați. Mișcați-vă până când simțiți o ușoară tensiune, apoi relaxați-vă ușor înapoi.

Petrecerea a doar 10-15 minute pe zi pentru a efectua aceste exerciții ușoare de întindere și întindere oferă beneficii extraordinare pentru flexibilitate, ameliorarea durerii și îmbunătățirea funcțiilor. Este o adăugare ușoară la orice rutină de reabilitare.

Întrebări frecvente

Care sunt principalele diferențe între exercițiile fizice pasive și cele active?

Exercițiul pasiv folosește o forță externă pentru a mișca corpul în timp ce mușchii rămân relaxați. Exercițiul activ presupune ca mușchii să se contracte și să depună efort pentru a mișca articulațiile.

Ce afecțiuni ar putea beneficia de exerciții pasive?

Exercițiile pasive ajută la recuperarea după intervenții chirurgicale, leziuni, boli sau perioade de imobilitate. De asemenea, ajută persoanele cu dizabilități, mobilitate limitată sau afecțiuni care afectează funcția musculară.

Când sunt adecvate exercițiile pasive după o accidentare?

Exercițiile pasive ușoare pot începe, de obicei, imediat după o leziune acută pentru a menține amplitudinea de mișcare. Cu toate acestea, consultați-vă întotdeauna medicul mai întâi după o accidentare semnificativă.

Poți să construiești mușchi cu exerciții pasive?

Nu, exercițiile fizice pasive nu vor construi mușchi. Acesta îmbunătățește flexibilitatea, dar nu oferă niciun stimulent de întărire musculară, deoarece mușchii rămân relaxați.

Este utilă întinderea pasivă înainte de activitate?

Da, întinderea pasivă ușoară înainte de activitate ajută la pregătirea mușchilor și îmbunătățește gama de mișcare. Nu ar trebui să fie suficient de intensă pentru a provoca oboseală.

Ce măsuri de precauție sunt necesare în cazul exercițiilor pasive?

Evitați să întindeți prea mult articulațiile sau să iritați zonele inflamate. Comunicați nivelul durerii și treceți doar la o tensiune ușoară. Asigurați-vă că articulațiile instabile sunt susținute. Evitați exercițiile pasive peste fracturi nevindecate sau zone chirurgicale recente până la aprobare.

Concluzie

În concluzie, exercițiile pasive oferă beneficii valoroase, în special pentru reabilitare și îmbunătățirea flexibilității. Deși nu ar trebui să înlocuiască în totalitate exercițiile active, mișcarea pasivă restabilește amplitudinea de mișcare și mobilitatea articulațiilor fără a solicita țesuturile slăbite sau în curs de vindecare. Aceasta încurajează circulația, ameliorează rigiditatea și grăbește recuperarea. Includerea întinderilor și mișcărilor pasive îmbunătățește sănătatea generală și abilitățile fizice. Mișcarea pasivă se califică drept o componentă importantă a unei rutine de exerciții fizice echilibrate și terapeutice.