Efecte secundare posibile ale microdozării cu psilocibină

În termeni generali, microdozarea (microdosing) înseamnă să iei o cantitate foarte mică de psilocibină, suficient de redusă încât majoritatea oamenilor să nu aibă halucinații evidente, dar suficientă cât să poți observa schimbări subtile de dispoziție, energie sau percepție.

Ce se consideră „micro” poate varia mult în funcție de persoană, de produs și de modul de măsurare. E important și să-ți setezi așteptările: efectele secundare nu sunt la fel pentru toată lumea, iar o mare parte din ceea ce se discută online este anecdotic. Deși apar primele rezultate de cercetare, baza de dovezi despre riscurile microdozării cu psilocibină rămâne limitată, mai ales în afara contextelor clinice.¹

De ce pot apărea efecte secundare chiar și la nivel de microdoză

Chiar și în doze mici, psilocibina poate influența creierul. Ea este transformată în psilocin, care interacționează în principal cu receptorii de serotonină (5-HT) implicați în dispoziție, percepție și cogniție. Pentru unele persoane, chiar și mici schimbări în acest sistem pot fi suficiente ca să producă efecte sesizabile.²

Sensibilitatea individuală variază mult. Genetica, nivelul de anxietate de bază, somnul, consumul de cofeină și neurochimia generală pot influența cum se simte o microdoză într-o anumită zi.

Contează și contextul. „Set” (starea mentală), „setting” (mediul) și așteptările pot amplifica efecte subtile, uneori împingându-le spre disconfort, distragere sau iritabilitate.

Acuratețea dozei este o altă problemă. Potența naturală a ciupercilor poate diferi între specii, loturi și chiar între ciuperci individuale, așa că o „microdoză” poate fi mai mare decât ai intenționat.

Există riscuri sau efecte mentale negative ale microdozării cu psilocibină? Posibil, mai ales pentru cei predispuși la anxietate, ruminație sau instabilitate a dispoziției.

Există riscuri sau efecte mentale negative ale microdozării cu psilocibină?

Efectele posibile sunt adesea descrise ca fiind ușoare și de scurtă durată, dar pot fi totuși deranjante, mai ales dacă doza este mai mare decât ai intenționat sau dacă ești sensibil la compușii serotoninergici. Printre experiențele menționate frecvent se numără:

• Dureri de cap și tensiune fizică: unii observă încleștarea maxilarului, tensiune în zona gâtului ori a umerilor sau o durere de cap surdă mai târziu în zi, posibil legată de modificări ale semnalizării serotoninei, hidratare sau stres.
• Greață sau disconfort digestiv: poate apărea o greață ușoară, „fluturi” în stomac sau scăderea apetitului, mai ales în cazul ciupercilor întregi, care pot fi mai greu de digerat.
• Oboseală sau schimbări ale nivelului de energie: pentru unii, o microdoză poate fi subtil stimulantă, dar pentru alții poate aduce oboseală, neliniște sau o senzație de „agitat, dar fără vlagă”, care afectează concentrarea.
• Tulburări de somn sau vise intense: uneori sunt raportate dificultăți de adormire, somn mai ușor sau vise neobișnuit de vii, mai ales dacă doza este luată mai târziu în cursul zilei.

Efecte secundare psihologice și emoționale

Pe lângă simptomele fizice, unele persoane raportează schimbări psihologice subtile care pot fi neplăcute, nu utile. Aceste experiențe pot fi mai probabile când ești sub stres, ai o predispoziție spre anxietate sau când doza nu este constantă.

Creșterea anxietății sau a neliniștii este una dintre cele mai discutate preocupări. Poate microdozarea cu psilocibină să agraveze anxietatea? Da, mai ales dacă ai deja tendințe anxioase, ești sensibil la stimulente sau iei doza într-o zi solicitantă.

Oscilațiile de dispoziție sau sensibilitatea emoțională pot apărea și ele, cu emoții mai „la suprafață” decât de obicei. Pentru unii, asta se poate traduce prin iritabilitate; pentru alții, poate însemna că devii neobișnuit de plângăcios sau reactiv.

O altă posibilitate este dificultatea de concentrare. În loc să îți îmbunătățească focusul, o microdoză poate face uneori ca gândurile să pară împrăștiate.

În final, introspecția intensificată nu este întotdeauna confortabilă. Chiar și fără un „trip”, auto-reflecția crescută poate scoate la iveală griji sau teme dificile pe care îți vine greu să le lași deoparte.

Poate microdozarea cu psilocibină să înrăutățească afecțiunile de sănătate mintală?

Pentru unele persoane, întrebarea nu ține doar de un disconfort ușor, ci de posibilitatea ca microdozarea să agraveze o afecțiune de sănătate mintală deja existentă.

În tulburările de anxietate, chiar și schimbări mici ale semnalizării serotoninei și ale nivelului de activare pot fi resimțite ca neliniște sau ca o senzație în creștere de panică, mai ales la cei sensibili la senzațiile corporale sau cu istoric de atacuri de panică.

În depresie, experiențele pot fi amestecate. Deși unele relatări anecdotice descriu o dispoziție îmbunătățită, altele vorbesc despre volatilitate emoțională mai mare, iritabilitate sau o stare de „expunere” emoțională, mai ales în perioade cu reziliență scăzută sau stres ridicat.

E nevoie de prudență suplimentară pentru oricine are tulburare bipolară sau un istoric personal ori familial de psihoză. Compușii psihedelici pot avea un risc mai mare de a declanșa manie, hipomanie sau simptome psihotice la persoanele vulnerabile.³

Pentru că dovezile sunt încă limitate, contează evaluarea prealabilă și ghidarea profesională. Dacă ești în prezent sub supraveghere medicală, cel mai sigur este să discuți riscurile și posibilele interacțiuni cu un clinician calificat înainte să faci orice schimbare.

Cine ar trebui să evite psilocibina?

Unele grupuri pot avea un risc mai mare de rezultate psihologice sau medicale adverse în urma consumului de psilocibină și, în general, li se recomandă să o evite.

Aici intră oricine are un istoric personal sau familial de psihoză, precum și persoanele care trăiesc cu tulburare bipolară, schizofrenie sau afecțiuni înrudite, unde psihedelicele serotoninergice ar putea crește riscul de destabilizare a simptomelor.

Prudența este importantă și pentru cei care iau medicamente ce afectează serotonina sau chimia creierului, inclusiv SSRI, IMAO și alte medicamente cu potențial de interacțiune. Combinarea substanțelor poate fi imprevizibilă, iar modificările tratamentelor prescrise ar trebui făcute doar sub supraveghere medicală.

Psilocibina este, de obicei, evitată și în timpul sarcinii și alăptării, iar o atenție suplimentară este recomandată persoanelor cu afecțiuni neurologice.

Dacă există orice fel de incertitudine, o consultație medicală este cel mai sigur pas, mai ales pentru cei cu un diagnostic de sănătate mintală sau care folosesc regulat medicamente.

Riscuri pe termen lung și riscuri necunoscute ale microdozării cu psilocibină

Una dintre cele mai mari necunoscute legate de microdozarea regulată este faptul că datele clinice solide pe termen lung sunt încă limitate. Majoritatea studiilor de până acum sunt mici, de scurtă durată și nu surprind complet modul în care utilizarea repetată poate afecta diferite grupuri pe parcursul lunilor sau anilor.¹

Toleranța se poate dezvolta și ea la dozare frecventă, ceea ce înseamnă că aceeași cantitate poate fi resimțită mai puțin în timp. Asta îi poate tenta pe unii să crească doza, ceea ce poate mări probabilitatea unor efecte psihologice sau fizice nedorite.

O altă îngrijorare posibilă este dependența psihologică. Chiar și fără un sindrom clasic de sevraj, o rutină poate ajunge să fie ceva ce o persoană simte că „are nevoie” ca să facă față, să lucreze sau să socializeze, mai ales dacă se așteaptă puternic beneficii.

Este microdozarea cu psilocibină sigură pe termen lung? În prezent, nu există un răspuns clar, bazat pe dovezi. O abordare prudentă înseamnă să eviți utilizarea zilnică, să monitorizezi atent dispoziția și somnul și să ceri sfaturi de la un profesionist dacă obiceiurile devin compulsive sau îți provoacă suferință.

Poate microdozarea cu psilocibină să ducă la dependență sau adicție?

Ajută să separi trei idei: adicția (utilizare compulsivă în ciuda efectelor negative), dependența (nevoia unei substanțe pentru a evita sevrajul) și formarea unui obicei (o rutină care devine greu de oprit).

Pe baza dovezilor actuale, psilocibina este considerată, în general, ca având un potențial scăzut de adicție comparativ cu multe alte substanțe psihoactive. Nu pare să activeze aceleași căi de recompensă asociate cu adicția clasică, iar dependența fizică nu este raportată în mod tipic.⁴

Totuși, sprijinirea psihologică de substanță este încă posibilă. Dacă cineva ajunge să creadă că poate fi productiv, echilibrat emoțional sau încrezător social doar cu microdozare regulată, comportamentul se poate auto-întări.

Utilizarea de rutină sau pe termen lung, fără supraveghere, poate încuraja și creșterea treptată a dozei și toleranța. Pauzele, urmărirea schimbărilor de dispoziție și somn și onestitatea față de tine despre motivul pentru care o folosești te pot ajuta să observi când un obicei începe să devină nefolositor.

Efecte secundare ale microdozării vs beneficii raportate

Discuțiile online scot adesea în evidență beneficii percepute, precum o dispoziție mai bună, mai multă creativitate sau concentrare, și tind să minimalizeze experiențele neplăcute. Să compari efectele secundare ale microdozării cu psilocibină cu beneficiile poate fi util, pentru că aceeași persoană le poate observa pe ambele, iar efectele pot varia de la o zi la alta.

Contează și așteptările. În studii, efectele placebo pot fi puternice: când oamenii cred că au luat o microdoză, pot raporta schimbări chiar și atunci când nu au luat. Asta nu înseamnă că toate beneficiile sunt imaginare, dar înseamnă că auto-raportările pot fi greu de interpretat fără cercetare controlată.⁵

Important, beneficiile raportate nu anulează riscul. Cineva se poate simți mai motivat, dar poate deveni și mai anxios, mai sensibil emoțional sau mai distras, mai ales dacă dozele sunt inconsecvente, apar circumstanțe stresante sau există o vulnerabilitate de fond.

Ar trebui să te îngrijoreze efectele secundare ale psilocibinei?

Pentru multe persoane, cele mai frecvent raportate efecte sunt relativ ușoare, cum ar fi greață, dureri de cap, neliniște, tulburări de somn sau senzația că ești „pe muchie” din punct de vedere emoțional. Totuși, reacțiile individuale variază foarte mult, iar incertitudinea face parte din risc: ceea ce pentru o persoană pare gestionabil poate fi destabilizator pentru alta.

O abordare prudentă și informată înseamnă să tratezi potențialele dezavantaje la fel de serios ca orice beneficii sperate, să ții cont de istoricul de sănătate mintală și de utilizarea medicamentelor și să eviți presupunerile bazate pe relatări online.

Surse

1. Polito V, Stevenson RJ. A systematic study of microdosing psychedelics. Arnone D, ed. PLOS ONE. 2019;14(2):e0211023. doi:https://doi.org/10.1371/journal.pone.0211023 ↩︎
2. Nichols DE. Psychedelics. Pharmacological Reviews. 2016;68(2):264-355. doi:https://doi.org/10.1124/pr.115.011478 ↩︎
3. Schlag AK, Aday J, Salam I, Neill JC, Nutt DJ. Adverse effects of psychedelics: From anecdotes and misinformation to systematic science. Journal of Psychopharmacology. 2022;36(3). doi:https://doi.org/10.1177/02698811211069100 ↩︎
4. Johnson MW, Griffiths RR, Hendricks PS, Henningfield JE. The Abuse Potential of Medical Psilocybin According to the 8 Factors of the Controlled Substances Act. Neuropharmacology. 2018;142:143-166. doi:https://doi.org/10.1016/j.neuropharm.2018.05.012 ↩︎
5. Szigeti B, Kartner L, Blemings A, et al. Self-blinding citizen science to explore psychedelic microdosing. Baker CI, Shackman A, Perez Garcia-Romeu A, Hutten N, eds. eLife. 2021;10:e62878. doi:https://doi.org/10.7554/eLife.62878 ↩︎